Iar sub stratul de zăpadă, furia

„Ninge, mami, încă ninge. Ninge, dar nu se-așază, n-are putere, spuneau femeile, pentru că nu mai credeau de mult nici în miracole, nici în zăpadă“

Iar sub stratul de zăpadă, furia propune o lume în care inocența și cruzimea coexistă până la confuzie. Copilării care se termină nedrept de repede, tragicul feminin, relații disfuncționale, trupuri care au cunoscut prea bine durerea, singurătăți pe care prezența celuilalt nu face decât să le adâncească, toate recognoscibile, însă unice prin modul în care sunt transpuse în text.

Cu o voce distinctă încă de la volumul său de debut, Cristina Țane decupează cu precizie scene de viață de un realism brutal și totodată casant, prin fisurile căruia pătrunde nelumescul. Fiecare povestire e o incursiune în intimități incomode, în relații de putere și în memoria afectivă care stă în spatele deciziilor ce schimbă radical cursul unei vieți.