Fotograful amintirilor pierdute

Într-un studio foto, unde ceasul de pe perete a stat de mult, un bărbat își întâmpină oaspeții. Numele lui este Hirasaka și colecționează vechi aparate de fotografiat.

Trei oameni sosesc, pe rând, la el: o bătrână educatoare, în vârstă de nouăzeci și doi de ani, un membru yakuza, de patruzeci și șapte de ani, și o copilă. Hirasaka îi poftește să ia loc pe canapeaua confortabilă din salonul de primire, le oferă o ceașcă de ceai și le spune ce îi așteaptă în continuare.

În fața lor, se află cutii pline cu fotografii surprinzând momente memorabile din viețile lor, iar ei trebuie să aleagă câte una pentru fiecare an de viață. Dar mai e ceva: înainte de a pleca, au șansa de a-și retrăi cea mai de preț amintire și de a o imortaliza cu unul dintre aparatele foto ale lui Hirasaka. Există totuși o regulă: nu pot interacționa cu nimeni.

Căci studioul lui Hirasaka nu este un loc ca toate celelalte, ci se află la hotarul dintre lumea aceasta și tărâmul de dincolo. Din vremuri străvechi, în Japonia se crede că, înainte de a muri, prin fața ochilor ți se perindă cu repeziciune cele mai semnificative amintiri. Japonezii numesc asta somato, felinarul rotitor al amintirilor, și este ceea ce Hirasaka le oferă oaspeților care-i trec pragul.

Ce alegeri vor face aceștia? Ce fel de vieți au dus ei? Și cum se face că toți vin și pleacă, numai Hirasaka rămâne mereu pe loc, în studioul său foto?