La malul Mării Nordului, pe nesfârșita-i plajă, un bărbat și o femeie călcau desculți nisipul fierbinte, printre scoicile lăsate de reflux. Ea era tânără și vorbăreață, el, mai în vârstă, tăcut, fermecat de vioiciunea sa. Femeia îi inșiră nimicuri, însă bărbatul o ascultă vrăjit, sorbindu-i devotat cuvintele, surâzând și cuprinzându-i cu blândețe degetele între ale sale. Pareau singuri, doar ei doi și țărmul, stăpâni ai unui univers fugaci, înfiripat din reverii și din dorințe împlinite, un Paradis terestru, afundat în amintiri absconse și-n uitare, sculptat deavântul unui bărbat de a renaște lângă o femeie. Priviți din depărtare, imaginau râvnita fericire pe care ființele umane o caută necontenit de-a lungul vieții. Două suflete odată izgonite din cula Edenului, voit pierdute în babilonia siderală, despărțite de pustiuri, regăsite apoi, la porunca destinului, pe un petic de uscat mărginit de apă în mirificul De Panne.
Într-o lume în care promisiunile agonizează, amăgite de un alint și de o firavă speranță, Coralia Radomir, asistentă medicală la secția de oncologie a unui spital din România, renunță la tot ce a realizat pe plan profesional și pornește spre Belgia, să își salveze povestea de dragoste pe cale să se stingă. Ajunsă în Bruxelles, însă, descoperă nu doar un oraș străin, ci o iubire transformată într-o iluzie și un logodnic diferit, fiindcă Matei duce o viață dublă. Prinsă într-un joc al neîncrederii și al minciunilor negate, tânăra se străduiește, în zadar, să-l recâștige, fiecare încercare îndepărtându-i mai mult, anticipând momentul despărțirii. Sfâșiată de eșec și de realitatea pe care va trebui să o înfrunte întoarsă în România, se abandonează imprevizibilului, acceptând oferta surorii mai mari, de câțiva ani stabilită la Waterloo: să lucreze pentru Raffaella și Pietro Rizzo, o familie de italieni nonagenari. Între pereții casei încărcate cu amintiri înrămate și povești din alte vremuri, Coraliei îi pare că timpul s-a oprit, că viața i se scurge monoton, cu gesturi repetitive, toate dedicate bătrânilor, cățelului și oaspeților lor. Nevoită să se ocupe de menaj și de servirea mesei, când se privește în oglindă aproape nu o mai recunoaște pe asistenta atât de apreciată de medicii și de pacienții din România, iar la fiecare prânz duminical, pusă în situații umilitoare, suportă insultele Patriziei și ale lui Valerie, două femei din cercul intim al familiei Rizzo. Totuși, o rază de speranță va străluci în colțul umbros al existenței sale când, la rugămintea Raffaellei, acceptă să-l îngrijească pe copilul ei de suflet, un bărbat hăituit de gânduri sumbre și de nălucile trecerii în neființă: Xander Boonen, avocat de succes, victima unui devastator accident care îl izolează o vreme de lumina zilei.
Cu ochii bandajați, copleșit de sechele fizice și emoționale, într-un prim moment Xander rămâne închis în propria-i neliniște, între dorința de a-și regăsi vederea și femeia iubită - după care alergase printre mașini, într-o intersecție, să-i înmâneze o scrisoare -, dar puțin câte puțin, răbdătoare, grijulie, „româncuța”, cum o ironiza Patrizia pe Coralia, devine unica persoană care-l încurajează să depășească obstacolele create de accident. La rândul său, tânăra asistentă descoperă în avocatul Boonen nu doar vulnerabilitatea unei persoane rănite, ci un bărbat îndrăgostit care, cum ea însăși o făcuse cu câteva luni înainte, caută să salveze o iubire aproape imposibilă, marcată de profunde cicatrici. Iar destinul are un plan bine scris pentru inimile suferinde: împinsă de perseverența asistentei de a-l ajuta să își mențină vie speranța vindecării și de teama că disperarea ar distruge viitorul pacientului, povestea lor se țese în tăcere, între cei doi născându-se o surprinzătoare dependență. O legătură ambiguă, complicată, percepută ca un joc între vis și realitate. Deși incapabil să o vadă, Xander simte primele emoții pentru Coralia, sentimente confuze pe care, inițial, le respinge, fiindcă între el și străina plătită să îl îngrijească rătăcește umbra unei alte iubiri: Flora, femeia de care s-a îndrăgostit înainte de accident și a cărei absență continuă să-l consume. Multe nopți, în mintea bărbatului nevăzător, Flora va rămâne un ideal inaccesibil, iar inima i se va zbate între îndemnul de a o uita și nevoia de a se agăța de amintirea ei.
Autoarea propune cititorului o poveste despre fragilitatea umană, despre emoții pulsate dincolo de iluzii, despre renunțare și regăsire, despre drumurile sinuoase și oportunitățile unui destin care par să le alunece protagoniștilor printre degete.
Miresmele Speranței descrie neobosita goană a sinelui în căutarea fericirii, însoțind personajele în curajoasa lor incursiune pe tărâmurile stăpânite de demonii incertitudinii, pentru a înțelege cum e posibil ca o singură inimă să bată la fel de puternic, în același timp, pentru două iubiri. Este, de asemenea, un voiaj al călătorului care-și ascunde în valiză, într-un buzunar secret, dorința de a reuși, teama de abandon și o profană incantație sortită să alunge solitudinea zămislită de jurămintele nerespectate. Însuflețit de dialoguri incisive și de o răscolitoare introspecție, romanul explorează conflictele interioare ale unui bărbat și ale unei femei care, convinși că au primit destul în viață, pierd în câteva secunde unul dintre cele mai prețioase lucruri pământești: încrederea în oameni. Izolați chiar în lumea în care singuri s-au predat timpului si resemnării, ezitările lor nasc speranțe și întrebări la care numai cititorul va primi răspunsuri: vor reuși ei să redescopere liniștea sufletească în haosul unei relații neplănuite, dar rânduite de destin? Li se va dărui șansa de a rămâne împreună? Poate cenușa unei iubiri stinse să aprindă o nouă poveste? Sau trecutul, cu seducătoarele sale miresme, e un blestem menit să zidească pe vecie temeliile viitorului?
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota