Viaţa şi umbrele ei

În fața unui diagnostic tulburător, ce resorturi latente pot deveni o strategie de înfruntare a necunoscutului, redutabilă prin perseverența și determinarea ei?

Sunt legată prin locul nașterii (Târgu Jiu), al copilăriei (un sat din Dolj), al adolescenței, studenției și primei tinereți (Craiova) de o zonă frumoasă, cu un trecut marcat de evenimente esențiale și de nume mari ale spațiului nostru istoric și cultural: Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, Constantin Brâncuși, Marin Sorescu …

Noblesse oblige aș spune cu umor, modestie, dar și intimă mândrie, considerându-mă o infimă componentă a acestei lumi care mi-a conferit identitate, un milimicron cu locul lui totuși prestabilit într-o structură țesută din materie, timp, viață, fapte și sens. Este modul meu de a mă percepe în circumscrierea atâtor universuri, de la cel de necuprins cu mintea până la cel al intimității proprii, și acesta, în mare parte, o necunoscută cu care trebuie să conviețuim.

Având în minte uimiri, întrebări, temeri, complexul de raportări la miracolul acestei lumi, am ales să mă limitez la ceea ce-mi este accesibil, viața mea simplă care, asemenea vieții oricui, este în sine însăși un univers. Am ales să o iubesc și să o cinstesc ca pe un dar unic și miraculos, așa cum este ea alcătuită, din întâmplări pe care le considerăm banale, din sentimente și relații care ne mențin la un nivel de existență firesc, din gesturi, conștiente sau nu, care…

E viața mea, o iubesc, fac cu ea pactul încrederii reciproce și al devotamentului perpetuu. Ne-am dorit amândouă să vă prezentăm un episod care ne-a pus la încercare puterea de a înțelege și de a rezista. Îi căutăm încă sensul care sperăm că se va limpezi. Eu, minusculă în marea alcătuire a lumii, îndrăznesc să spun, cu sinceritate, cu simplitate și sperând în complicitatea voastră, o mică etapă recentă și deloc oarecare a vieții mele. Cred că, în fapt, fiecare viață este o poveste, a cărei relatare ne poate apropia și împrieteni.