Adaugă în Coș
Gellu culege flori din Parcul Icoanei şi ar vrea să fie noapte, ca să le aleagă la lumina mâinii, Zenobia are câte un cuvânt nou, numai al ei, pentru fiecare obiect, Dragoş stă când treaz, când adormit, ca o adevărată conştiinţă ce este, Maria ispiteşte, fata uriaşă plânge, mlaştinile te iau prizonier, oraşul te rătăceşte, între toate acestea există rime tainice, în coaja frazelor, pretutindeni, stă ascuns versul, pagina de proză se metamorfozează în poem. Iar în poem, ici-colo, umorul negru al realităţii, insolitul şi imaginaţia ei, „comentariul” ei, sub forma unor banale tăieturi de ziar.
Romeo Aurelian Ilie
,,Poate fi Paradisul în mlaștini? Dar în tumultul orașului? Oare și în întunericul unui coridor? Sau poate în verticalitatea unei scări spre niciunde? Paradisul poate fi oriunde se află Zenobia, sau ori......“
citește mai mult
Sonia Wincentowicz
,,Cu Gellu Naum trebuie să faci cunoştinţă mai devreme sau mai târziu – prin poeme, cărţi pentru copii, teatru – nu are importanţă. Nu va dura mult până îţi vei dea seama că ţi-a făcut ceva, căci te sim......“
citește mai mult„O carte neobișnuită, șocantă, provocatoare, de factură singulară în literatura română. Despre Gellu Naum, poetul extraordinar al avangardei românești, nu s-a scris niciodată cu atîta competență ca în Zenobia.”
Lucian Raicu„În afară de dicteul automat – căruia, de altminteri, suprarealiștii nu i-au fost totdeauna credincioși –, toate refuzurile, împlinirile și idiosincraziile suprarealismului pot fi regăsite în acest roman sau, dacă preferă autorul, în acest Pohem de iubire care este Zenobia.”
Monica Lovinescu
Născut în 1915, Gellu Naum a studiat filozofia la București și Paris. La sfârșitul anilor '30 se află în cercurile avangardei, în apropierea lui Andre Breton, alături de Victor Brauner și Gherasim Luca.
Se întoarce în 1940 în România, e mobilizat, dar trupul lui e imobilizat; rămâne în spital o vreme, într-o stare hipnotică.
În timpul dictaturii antonesciene duce o activitate literară clandestină, iar la sfârșitul războiului grupul său suprarealist se poate în fine exprima. Pentru scurt timp. Comunismul nu admite abaterile de la dogmă. Scrie cărți pentru copii, traduce.
Suprarealismul lui Gellu Naum nu-i o rețetă literară, ci un mod de-a fi. Scrie poezii, piese de teatru, un roman. Se retrage la Comana, unde timpul, spațiul și obiectele arată altfel. Când a murit, în 2001, cei care l-au cunoscut sau doar l-au citit și-au dat seama că unul dintre cei mai mari scriitori pe care România i-a avut vreodată nu mai era printre ei.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota