Foamea ca refugiu

„Am trăit ani în care foamea mi-a fost singura formă de control. Refugiul meu dintr-o lume care mă durea prea tare. Un adăpost tăcut, pe care mi l-am construit când n-am mai știut unde să fug. Nu am ales anorexia sau bulimia. Am ajuns acolo căutând un colț de liniște într-o viață în care trebuia să fiu mai puțină ca să fiu iubită, ascultată, acceptată. Am tăcut când ar fi trebuit să țip, m-am micșorat când ar fi trebuit să cer și mi-am redus trupul, sperând că astfel o să încap în lume. Aceasta nu este o carte de teorie. Este o mărturisire. Despre o copilă crescută cu rușine și dor. Despre o adolescentă care și-a îmbrățișat sora cu toată inima și a uitat să se mai îmbrățișeze pe sine. Despre o femeie care a învățat, încet, să se privească fără ură. Am scris această carte pentru toți cei care trăiesc cu golul în piept și cred că sunt singuri. Pentru cei care se ascund în diete, în zâmbete forțate, în muncă, în tăcere. Foamea nu e doar lipsa hranei; uneori e lipsa iubirii, a prezenței, a siguranței. Dar dacă m-am putut întoarce din acel loc, atunci poate că și tu poți. Foamea ca refugiu este dovada că, oricât de adâncă e căderea, există drum înapoi. Și poate, citind aceste pagini, vei simți că nu ești singur. N-ai fost niciodată.” - Clara A. Moraru