În casa visurilor

Într-un demers cathartic de a analiza relația personală cu o femeie frumoasă și carismatică, dar și instabilă și violentă, și pentru a înțelege modul în care ceea ce i s-a întâmplat a modelat-o, transformând-o în persoana care este acum, Carmen Maria Machado spune, cu o onestitate tulburătoare, povestea uimirii de a se găsi într-o relație marcată de abuz psihologic și, în același timp, ne oferă, pe lângă o autobiografie emoționantă, o reflecție profundă asupra scrisului și a naturii însăși a memoriilor. Refuzând să se conformeze structurii tradiționale (și comode) a memoir-ului, Machado execută un slalom abil printre numeroase genuri literare și referințe din cultura pop. Capitol după capitol, suntem transportați de la bildungsroman la poveste de groază, de la policier la nuvelă picarescă, de la Cehov la basme, de la Star Trek la răufăcătorii universului Disney, într-un veritabil tur de forță care își propune să demonteze stereotipul relației idilice dintre partenere queer.

O meditație remarcabilă asupra traumei și a supraviețuirii, dar și a limbajului la care recurgem pentru a vorbi despre ele, în cazul acesta unul frust, tăios, scânteietor. În centrul tuturor acestor lucruri se află casa visurilor, bântuită de neliniște și spaimă, simbolul a ceea ce ar fi putut fi și nu a fost.