În iunie 1934, André şi Clara Malraux călătoresc din nou. Nici un roman al lui Malraux nu se petrece în Franţa, în afară de câteva capitole din ultima sa carte, Les Noyers de l'Altenburg. De la obţinerea Premiului Goncourt pentru Condiţia umană, în 1933, şi în pofida unei experienţe în Yemen în căutarea regatului reginei din Saba, la începutul lui 1934, el nu mai are subiecte. URSS? "Romanul meu se va petrece în Persia şi la Baku", declară el la 18 iunie 1934 pentru Literaturnaia Gazeta. Şi-a visat uneori operele fără să izbutească să le termine. Or, creatorul lui Garin şi al lui Borodin nu cunoştea încă Rusia. Se va duce până în Siberia şi va lua note în cursul călătoriei (dintre care câteva anecdote, note scurte, vor reapărea în Oglinda Limburilor). Acest carnet îl publicăm noi acum integral. "Cele mai mari opere literare ale timpurilor moderne au fost, aproape fără excepţie, opere amare, dureroase, melancolice sau disperate. Spectacolul omenirii aşa cum era ea, aşa cum este încă (aşa cum va fi mereu, ar vrea să ne facă să credem aceia împotriva cărora noi ne ridicăm), acest lamentabil şi ruşinos spectacol a adus riduri pe frunţile poeţilor şi le-a încărcat privirea de îngrijorare. Munca blestemată; pământul devenit "lumea asta de jos", asimilat unei "văi a mizeriei"; regretul după un paradis pierdut; omul considerat drept un "rege decăzut care îşi aminteşte de ceruri", un om fricos, ruşinat, amărât, făcând din resemnare înţelepciune şi transferând spre o viaţă viitoare tot ce e mai bun în speranţele lui, iată până astăzi cele mai frumoase teme furnizate de religie poetului". ANDRÉ MALRAUX
Romeo Aurelian Ilie
,,În iunie 1934, André Malraux călătorește în U.R.S.S. împreună cu soția sa, răspunzând invitației elitei scriitoricești moscovite, aservite regimului comunist, care dorea atât să-l felicite pentru obți......“
citește mai mult
André Malraux a fost scriitor, ziarist şi om politic francez. În anul 1905, părinţii săi divorţează, André Malraux este crescut de mama şi bunica lui. Malraux se înscrie la Şcoala de Limbi orientale şi frecventează cercurile artistice ale capitalei, abandonează însă studiile la vârsta de 17 ani şi lucrează într-o librărie pentru o editură, frecventând şi cursurile libere de la muzeul Guimet şi şcoala de pe lângă muzeul Luvru. Primele sale cronici literare sau artistice apar începând cu anul 1921, an în care se căsătoreşte cu Clara Goldschmidt, provenind dintr-o bogată familie germană. În 1923 pleacă în Indochina, în 1925 revine la Saigon şi înfiinţează ziarul L’Indochine, cu o durată scurtă de apariţie. Din nou în Franţa, scrie diverse eseuri şi, în 1930, primul său roman, Calea regală, în anii 1926–1927 întreprinde călătorii în Laos şi în China, unde participă activ la operaţiunile grupurilor comuniste. Începând din anul 1933, devine militant antifascist, participă la Războiul civil din Spania de partea forţelor republicane, organizând o escadrilă de aviaţie pe care o va comanda până în 1937. Totuşi, după o participare în 1940 la congresul scriitorilor sovietici de la Moscova, începe să se distanţeze de ideile dogmatice ale comunismului. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial se înrolează într-o formaţie de blindate în lupta împotriva Germaniei hitleriste. În timpul retragerii este rănit şi luat prizonier, reuşeşte însă să evadeze din lagărul de la Sens. Începând din anul 1947 deţine mai multe funcţii în guvern, între 1947 şi 1949 ministru al Propagandei şi Informaţiilor, ministru de Interne, apoi din 1958 până în 1969 ministru de Stat şi ministru pentru Probleme culturale.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota