În iunie 1934, André Malraux călătorește în U.R.S.S. împreună cu soția sa, răspunzând invitației elitei scriitoricești moscovite, aservite regimului comunist, care dorea atât să-l felicite pentru obținerea Premiului Goncourt din 1933, cât și să și-l apropie mai mult, în speranța că îl vor transforma într-un scriitor care să susțină, din Franța, cauza Revoluției bolșevice și a comunismului. Vizita are loc în contextul pregătirii Primului Congres al Scriitorilor Sovietici, programat în luna august. Malraux va purta discuții despre direcția literaturii ruse și chiar universale cu „greii” momentului: Boris Pasternack și Maxim Gorki, care militează pentru realismul socialist. 

Dar nu se mulțumește numai cu aceste discuții îmbibate de limbajul de lemn al propagandei. Vrea să cunoască viața oamenilor simpli din U.R.S.S., și face astfel cunoștință cu adevărata față a comunismului: oameni întemnițați sau trimiși la ocnă nevinovați, minciună și manipulare la tot pasul, denigrarea constantă a marilor scriitori, Tolstoi și Dostoievski, cărora li se impută idei reacționare sau burgheze. 

În acest Carnet din U.R.S.S., Malraux și-a notat tot felul de impresii, gânduri, imagini, constatări din teren, anecdote culese de la oamenii din popor. Complet dezlânate și niciodată dezvoltate, urmând poate ca unele dintre ele să fie folosite în viitoare proiecte literare, însemnările lui nu răspund direct la întrebarea: cum a văzut Malraux U.R.S.S.-ul. Însă citind și spațiile dintre rânduri, se pot intui stupoarea și îndoiala în legătură cu ceea ce credea el că este comunismul. De altfel, aceste semne de întrebare vor căpăta și conținut în scrisoarea pe care i-o trimite prietenului său, scriitorul André Gide, prin care îl pune și pe acesta în temă cu realitatea din teren. Deși departe de a putea fi etichetate ca note literare, însemnările lui Malraux sunt fără doar și poate un veritabil document istoric despre maniera în care se desfășurau ostilitățile în U.R.S.S.-ul lui Stalin, în 1934.