Fata tatei şi mama fetei. Istoria unei vieţi între România şi Elveţia

"Este o carte plină de detalii extraordinare. Numai finalul vi-l spun: „Actualmente ne cuprinde, pe toți, aerul defetismului. Dar nu este cumva un vânt de origine străină, anume infiltrat, difuzat și alimentat de vecini răuvoitori? N-am întâlnit niciun popor care să-și ponegrească în așa hal neamul. Vă rog, vorbiți de bine. Aduceți pozitivul care să se întoarcă tot în bine. Hai să încercăm. Nu e de rău să spui mereu că e bine, nu-i așa?”."

"Cartea scrisă de către doamna Sanda Budiș – Fata tatei și mama fetei – a constituit pentru mine o lectură revelatoare pentru că mi-a dezvăluit un om cu o poveste minunată și care nu se teme să dea sfaturi și să arate unde greșim."

"Fata tatei și mama fetei. Istoria unei vieți între România și Elveția este o carte construită în jurul celor mai semnificative momente din viața arhitectei care acum are 86 de ani. E povestea familiei sale, o poveste legată strâns de ceea ce s-a petrecut în România, din perioada interbelică până în zilele noastre. E o poveste a unei doamne care, chiar dacă a petrecut aproape 30 de ani în afară României, „a muncit pentru țară”. Dacă aici trebuia „să-și ascundă mâinile pe sub masă”, acolo a putut să stea „la masă” și să discute de la egal la egal cu străinii și să ajute astfel România."

„Ne-am întîlnit pe teren neutru. În Elveția. A venit la un spectacol al meu. M-a invitat la masă și, de cum ni s-au întâlnit ochii, am știut că... îmi era de foarte mult timp... dor de ea! Da, de Sanda Budiș mi-a fost foarte dor încă înainte de a o cunoaște. Pentru că ea reprezintă o lume. O lume așezată, a valorilor, a credințelor, a temeinicului. Sanda Budiș este un fenomen. De vitalitate, de frumusețe. De putere. O admir și o iubesc pentru amestecul de inteligență, spiritualitate și sensibilitate. Pentru umorul ei. Pentru clasa și rasa acestei adevărate Doamne. Pentru talentul ei. Pentru verticalitatea caracterului ei. Rar am întâlnit un român autentic ce își iubește țara cu atâta sfâșiere. Între Sanda Budiș și România este o poveste de dragoste cu năbădăi. În prezența ei am un straniu sentiment de en famille. Sanda este o văpaie ce știe a trăi frumos până la capăt clipă. Privirea ei are putere de laser. Cuvintele rămân, din păcate, doar cuvinte... Dar Sanda este o lecție vie. Despre cum se poate trăi și «arde» frumos și puternic. Azi, e mult mai tânără decât 90 la sută din generația tânără... care multe ar avea de învățat și de urmat de la un astfel de model uman.”