Fără instrucțiuni de folosire

„Prin eseurile sale personale, prin poveștile care ne fac oameni, ca să-l parafrazez pe Jonathan Gottschall, prin experiențele eclectice, prin interferențele culturale și observațiile fine sociale, prin empatie și prin suferință, prin viziune, vulnerabilitate, acumulare, ritm și stil, Ioana Burtea umple un gol în literatura non-ficțională română contemporană. Nu-mi rămâne decât să te invit să faci cunoștință cu acest debut curajos, extraordinar, de care aveam nevoie fără să știm.”

„Ceea ce vei citi nu e o carte de sfaturi și cu siguranță nu e o colecție de amintiri sau niște pagini de jurnal. Sunt povești spuse în preajma vârstei de 30 ani, o primă bornă esențială în care ne spunem cine suntem, cum am ajuns aici și cum mergem mai departe. Astfel, Ioana Burtea închide o etapă și dă sens unor momente: abuzului, istoriei familiei și locului din care vine, relației cu mama, acelei relații definitorii din facultate, prieteniilor, locurilor de muncă prin care a trecut.  Sunt povești adevărate din România ultimilor 30 de ani și, dacă au o putere de universalitate, e pentru că Ioana înțelege rolul unei eseiste: de a se folosi de propria viață pentru a spune ceva despre viețile tuturor.”