Estetica sau Melcul și Cochilia

Ca procedură generală, arheologia sa estetică e fidelă unei strategii discursive exersată pe trei paliere – analitică, contextuală și tipologică. Eseul A rescrie estetica vine ca o pledoarie dintr-un orizont transdisciplinar, pentru „regenerarea esteticii, disciplina care nu poate renunța la armătura categorială și nici la proiecția filosofică.” Concluzia finală la dilema destinului esteticii e aceea că o meditație unitară e posibilă și necesară în condițiile schimbărilor de paradigmă științifică [...]. Încercuind numitorii comuni din diversele domenii ale spiritului, estetica rămîne, asemenea discursului filosofic, „expresia conștiinței-de-sine-a-omului-ca-speță”.

O sinteză erudită și pertinentă care probează nu numai existența, ci și persistența unei tradiții autohtone în domeniul esteticii.

Estetica subîntinde majoritatea preocupărilor teoretice ale lui Mircea Muthu, dar e prezentă în chip nemijlocit în trei dintre volumele publicate – Alchimia mileniului (1989), Cîntecul lui Leonardo (1995) și Călcîiul lui Delacroix (1996). Toate funcționează în proiectul larg al cercetării drept plăci turnante între estetica aplicată și tomurile dedicate studiilor culturale sud-est europene.