Dragă, mă duc la Charlie

Confesiunea soției caricaturistului Georges Wolinski, ucis în atentatul de la „Charlie Hebdo”

„Dragă, mă duc la Charlie” este o carte-eveniment care prezintă fața ascunsă a tragediei care a zguduit întreaga lume. Jurnalista și scriitoarea Maryse Wolinski povestește într-un mod tulburător cum a trăit momentul atacului terorist din 7 ianuarie 2015 și toate zilele dramatice care au urmat.

Maryse și Georges erau căsătoriți de 47 de ani. O zi absolut banală, din care nu lipsesc plictisitoarele ritualuri casnice de dimineață și obișnuitele discuții administrative între soți, se transformă într-un coșmar fără sfârșit. Ritmul și stilul relatării sunt perfect coordonate cu stările de spirit ale autoarei la diversele ore ale acelei zile fatidice. Pentru Maryse, desenatorul-vedetă de la „Charlie Hebdo” nu a fost Wolinski, așa cum era știut de o lume întreagă, ci Georges, pur și simplu. Un om cu bune și cu rele, cu tabieturi enervante, dar și cu momente de exaltare, de care o legau o sumedenie de emoții și amintiri. Soțul ei. Replici cu sau fără miez rostite într-un moment sau altul, zâmbete abia schițate sau expresii de tristețe ori de melancolie, păstrate într-un colț de memorie, obiecte dragi și poze vechi, de tot felul, completează de minune imaginea omului și artistului Georges Wolinski. 

Ultima replică auzită, în momentul în care soțul ei închidea pentru ultima oară ușa casei lor, „Dragă, mă duc la Charlie” devine un laitmotiv al cărții. Alături de ea, apare și întrebarea care îi străbate ca un fir roșu paginile: De ce? Cititorii vor avea rareori ocazia să citească un text atât de tensionat din punct de vedere existențial, aflat, de multe ori, aproape de limita suportabilității.