Doi ani de vacanță

 ...— Fii tare, Doniphan, nu te teme! Trebuie să avem grijă şi de ceilalţi! 
Toate astea le spusese în englezeşte! Dar, după accent, îţi dădeai seama că Briant era francez. Şi, întorcându-se, zise către mus:
— Eşti cumva rănit, Moko?
— Nu, răspunse copilul. Dar trebuie să ţinem vasul în echilibru să poată tăia valurile, altfel ne ducem la fund.
În clipa aceea, cineva dădu brusc la o parte deschizătura capotei din dreptul scării ce ducea spre salonul schoonerului. Două căpuşoare apărură prin deschizătură, şi odată cu ele şi capul vioi al unui câine, care începu să latre tare în chip de salut.
— Briant! Briant! strigă un copil de 9 anişori. Ce s-a-ntâmplat?
— Nimic, Iverson, nimic! îl linişti Briant. Fii bun şi coboară numaidecât cu Dole... Hai, ce mai stai?
— Da, dar ne e aşa de frică! spuse şi alt copil, mai mic ca ei.
— Tuturor? întrebă Doniphan.
— Da, tuturor, spuse Dole.
— Hai, hai, la locul vostru! strigă Briant. Închideţi bine uşa, băgaţi capul sub plapumă, închideţi ochii şi n-o să vă mai fie frică! Nu e nicio primejdie! 
— Atenţie! Alt val! strigă Moko.
O izbitură puternică din spate zdruncină vasul...