Despre contemplație

„După ce am publicat cărți în care analizam înțelepciunea câștigată odată cu trecerea timpului (Secvențele senectuții, vol. I și II) și, în alta, mă delimitam net de practicile ignobile (Atitudini reprobabile), am revenit la analiza profesională propriu-zisă, prin cartea de față, Despre contemplație. Totuși, tonul amar s-a păstrat și aici, dar nu atât de vehement, forul disociativ e prezent, dar nu atât de dur. Față de celelalte, cartea de-acum este mai profesională, fără a cădea în didacticism și severitate. Dar am simțit nevoia de a o aborda mai tehnicist, pentru a nu mă scălda în baia de locuri comune practicată pe scară largă. Aceasta vrea să arate și că în precedentele cărți motivația interioară contează, așa cum starea intensă de contemplație se realizează cu resursele sufletești antrenate de impulsuri exterioare. Acum, evenimentul contemplației este văzut în toate implicațiile și explicațiile lui sufletești. Stilul însuși, prin toate efectele sale, conduce la contemplație, protejând și evidentând elementele ei definitorii.” - Titu Popescu