De la Ungaria Mare la România Mare

Până de curând, istoria eugeniei în Europa Centrală și de Est a rămas aproape necunoscută atât specialiștilor, cât și publicului larg. Între sfârșitul secolului al XIX-lea și finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Ungaria și România au traversat schimbări teritoriale și transformări demografice majore. În acest context, eugeniștii români, maghiari și germani au publicat numeroase lucrări despre așa-numita știință a îmbunătățirii rasei umane, s-au reunit în societăți academice, au organizat dezbateri publice și prelegeri pentru marele public, influențând politicile sanitare, de sănătate publică și educaționale. Unii dintre aceștia au avut un rol direct în formularea și aplicarea politicilor de excludere socială și purificare etnică, de la deportări și schimburi de populație până la Holocaust.

Cartea urmărește parcursul științific al unor eugeniști importanți din cele două țări și analizează modul în care fiecare a fundamentat științific teoriile eugenice promovate. De asemenea, autorii și ideile lor sunt plasați în contextul mai larg al istoriografiei, dar și al dezbaterilor actuale despre memorie, moștenire culturală, istorie comună și, nu în ultimul rând, despre reapariția etnonaționalismelor. Această lucrare se adresează atât specialiștilor interesați de istorie, științe sociale sau studii culturale, cât și publicului larg preocupat de înțelegerea trecutului și a implicațiilor sale în prezent.