De la începutul anilor ’80, Ioan Petru Culianu, invitat să colaboreze la lucrări colective de referință din zona studiilor religioase, își creează modalitatea specifică de a ordona și distila, în texte sintetice, deopotrivă elementele unei vaste cunoașteri și propriile propuneri teoretice. Articolele-studii scrise pentru Enciclopedia religiei coordonată de Mircea Eliade sau contribuțiile la mai tehnicul Compendiu de concepte de istoria religiilor îngrijit de Hubert Cancik pregătesc instrumentele de lucru pentru Dicționarul religiilor și pentru proiectatele enciclopedii ale magiei, respectiv religiei. Articolele din Enciclopedia religiei rezumă poziția lui Culianu în principalele sale domenii de cercetare – creștinism timpuriu și gnoză, experiențe extatice, magie, erezii, cultura Renașterii, religie și putere. Marea înnoire metodologică în studiul religiei, care avea să ia amploarea unei schimbări de paradigma în ultimii săi ani, își conturează deja primele forme în vremea colaborării la enciclopedia editată de Mircea Eliade.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota