Cruciadele

Cartea păstrează amprenta cronicarului, viziunea lui și relatarea parfumului epocii. Ea pune la dispoziția publicului sursele primare, din ambele părți - creștină și musulmană -, privitoare la modul cum au fost văzute aceste cruciade. 

Autorii? Uneori un ostaș oarecare sau un baron, alteori un cronicar arab. Cruciadele sunt văzute aici din ambele tabere. Francii și sarazinii se confruntă la fel ca pe câmpul de bătălie sau ca în acele întâlniri în care creștinătatea și islamul se respectă reciproc și câteodată stabilesc relații de prietenie. Închipuiți-va că ați fi trăit în timpul cruciadelor, că l-ați fi urmat pe Petru Eremitul pe drumul spre Țara Sfântă sau că v-ați fi îmbarcat la Aigues-Mortes, împreună cu Sfântul Ludovic.

Închipuiți-vă că ați fi luptat sub zidurile Antiohiei, că ați fi atacat taberele sultanului Saladin, că l-ați fi văzut pe Sfântul Francisc de Assisi întinzându-și mâinile goale în fața meterezelor din Cairo sau că ați fi fost un supus umil al Regatului franc de Ierusalim și căsătorit cu o păgână.

Dacă v-ați fi consemnat zi de zi impresiile, dacă ați fi cunoscut secrete, dacă ați fi adunat mărturii, iată cartea care s-ar fi scris cu notițele voastre.

Căci în această carte, toată informația este „din epocă”: cei care povestesc au văzut totul cu ochii lor și au auzit totul cu propriile urechi.