Cine te uită

„În sfârșit, m-am uitat mai atent la el. Ce dracu căuta aici? Lisabona se dovedea plină de nepoftiți.

– Știu că nu vine. Dar nu știu ce cauți tu aici. Nu te supăra, dar nu ești pe lista mea.

Pablo Neruda a zâmbit de parcă i-am făcut un compliment neprețuit:

– Dar tu ești pe lista mea, Eliza. Ce? Nu te așteptai la asta? Așa cum tu ai lista ta de amorezi, adorați și aruncați, așa avem și noi listele noastre.

– Listele? Câte?

– Nesfârșite, nesfârșite. E greu să cooptezi scriitorii pentru orice proiect colectiv, așa că fiecare a ajuns să-și facă propria colecție. Eu am o listă de cititori politici, diverși fascistoizi care mă citesc compulsiv și pe care îi vizitez noaptea la un coniac și o lecție de marxism. Apoi am o altă listă de fetișcane care vor să fac cu ele ce face primăvara cu cireșii, și de tineri timizi blocați în zăpada mieilor. Mai am și o listă de curve cultivate și savanți bântuiți de impostură care – și unii și alții – s-au pierdut în detalii.

– Și eu în ce listă sunt?

– Tu ești o curvă cultivată și deprimată.”