Cine sunteţi, Bujor Nedelcovici? Bujor Nedelcovici în dialog cu Sergiu Grigore

Prozator și publicist, Bujor Nedelcovici s-a născut la 16 martie 1936 la Bârlad. A absolvit în 1959 Facultatea de Drept din București. A fost avocat la Baroul de Avocați din Ploiești, de unde a fost radiat din motive politice (după arestarea tatălui); fiind obligat să muncească timp de 12 ani pe diverse șantiere și uzine din țară - Bicaz, Brașov, București.

Debutează în 1970 cu romanul Ultimii (ediția a II-a, 2000), colaborează la mai multe reviste și ziare și publică în continuare romanele: Fără vâsle (1972), Noaptea (1974), Grădina Icoanei (1977), Zile de nisip (1979), Somnul Vameșului (1981), premiate de Uniunea Scriitorilor și Asociațiile Scriitorilor din România. În 1981, romanul Zile de nisip este ecranizat (Faleze de nisip), dar filmul este imediat retras în urma criticilor lui Ceaușescu. În 1982, devine redactorul-șef al Almanahului Literar și șeful secției de proză al Asociației Scriitorilor din București. Romanul Al doilea mesager, interzis de cenzura din România, apare la Editura Albin Michel de la Paris și obține Premiul Libertății oferit de PEN-Club Français.

În 1987 părăsește România și cere azil politic în Franța, unde publică mai multe romane: Crime de sable (versiunea franceză a romanului Zile de nisip), Editura Albin Michel, Le matin d`un miracle (Dimineața unui miracol), Editura Actes Sud, și Le dompteur de loups (Îmblânzitorul de lupi), Editura Actes Sud. În 1992 primește Premiul Academiei Româno-Americane de Artă și Știință pentru romanul Al doilea mesager, care este adaptat pentru film în 1995, sub titlul Somnul Insulei, în regia lui Mircea Veroiu. În 1990 este distins cu gradul de Chevalier de l`Ordre des Arts et Lettres și devine membru al Societății Autorilor și Compozitorilor Dramatici și al Societății Oamenilor de Litere Franezi. Susține un ciclu de conferințe în Statele Unite și publică în Canada (La Revue Cite Libre) eseul Întâlnirea cu al XXI-lea secol. Din 1987, face parte din colegiul de redacție al revistei Esprit, unde publică articole și eseuri. A mai publicat: Oratoriu pentru imprudență ( nuvele, 1992); Noaptea de solstițiu (piesă de teatru, 1970); Aici și Acum (publicistică, 1996); Provocatorul (roman, 1997); Iarba zeilor (nuvele, 1998); 2+1 (teatru, 1999); Jurnal infidel. Ieșirea din exil (1992-1997, Editura Paralela 45, 2002).