„De la începutul timpurilor, orice femeie care a rămas însărcinată cu un bărbat având o slujbă şi neînsurat cu o altă femeie e felicitată şi răsfelicitată. (Să sperăm că mai primeşte şi altele în afara felicitărilor - şi mă voi referi ceva mai încolo la responsabilităţile unui soţ bun.) Vestea că eşti gravidă e de fiecare dată o chestie grandioasă. Ştii deja asta după felul în care te simţi când asistenta iese din laborator cu un zâmbet larg pe chip.
Regula generală este următoarea: dacă eşti la prima sarcină, îi vei spune soţului vestea cea bună înainte de a o spune oricui altcuiva (cu excepţia doctorului, desigur). Dacă este al doilea sau al treilea copil, vei anunţa orice prietenă de care poţi da prin intermediul telefonului, faxului sau e-mailului, apoi pe mama ta, pe tatăl tău, pe orice străin care se întâmplă să te întrebe ce mai faci - şi abia apoi îi vei spune soţului. Iar dacă e vorba de a patra, ei bine, ar fi nevoie de o altă carte pentru a discuta cum se cuvine acest subiect.
Dacă femeile şi bărbaţii ar fi cu adevărat egali în plan emoţional, atunci toţi potenţialii taţi ar fi alături de soţiile lor, aşteptând cu nerăbdare, în cabinetul doctorului, vestea cea mare. Ar sta alături de tine, răsfoind numere vechi ale revistei Mama cu responsabilităţi sau citind ghiduri despre palparea sânilor. Dacă e prima ta sarcină, există şansa ca soţul tău să se afle acolo cu tine, pentru a da ochii cu asistenta şi a-i vedea zâmbetul larg. Dacă însă el nu e acolo, ţine minte că soţi minunaţi, inclusiv al meu, nu sunt întotdeauna alături de soţiile lor atunci când ele află că sunt însărcinate. Şi totuşi pot deveni taţi atenţi şi iubitori. Nu uita acest sfat: un soţ bun este un soţ care are o slujbă, şi un soţ care are o slujbă probabil nu-şi poate petrece o întreagă după-masă în cabinetul ginecologului. Fii pragmatică: un bărbat ocupat nu e întotdeauna un tată rău.”
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota