Alchimia fericirii

Alchimia fericirii, publicata in persana (Kimiya‑yi sa’adat), spre sfarsitul vietii sale, urmareste atenuarea tensiunilor dintre filosofii si misticii Islamului si scoate in evidenta importanta autodisciplinei si a ascetismului. Traducerea de fata are la baza traducerea publicata in 1910, in engleza de Claud Field (The Alchemy of Happiness) si este structurata in opt capitole, aproximativ egale ca intindere. 

Cartea de fata reuneste o serie de interpretari ale unor pilde cu continut religios evocate in Coran si ale unor idei exprimate de Mahomed, de alti profeti sau invatati musulmani. Chestiunile abordate de Al-Ghazali aduc in prim-plan ideea unei vieti religioase exemplare. Astfel, el prezinta mai multe sfaturi pentru musulmanii piosi. Raportul omului cu divinitatea, cu semenii sai, cu rudele apropiate, dar si implicatiile religioase ale institutiei casatoriei sau ale muzicii si dansului sunt printre cele mai importante subiecte din lucrarea lui Al-Ghazali.