Gesturile fundamentale ale criticii

Teoretician și critic literar francez, Jean Starobinski s-a născut în 1920 în Elveția. A studiat literatura la Universitatea din Geneva (ca student al lui Marcel Raymond, unul dintre fondatorii școlii de la Geneva), și medicina, specializându-se în psihiatrie. Până în 1985 a predat literatură franceză la Universitatea din Baltimore și apoi literatură franceză și istoria medicinei la Universitatea din Geneva.

A debutat cu volumul Montesquieu (1953; ed. a II-a, revizuită și adăugită, 1994). A mai publicat volumele: J.-J. Rousseau, La Transparence et l`Obstacle, suivi de Sept Essais sur Rousseau (1958); Histoire du Traitement de la Melancolie, des origines a 1900 (1960); L`oeil vivant, I (1960; ediția a II-a adăugită, 1999); L`Invention de la Liberte (1964); L`oeil vivant II; La Relation critique (Relația critică, 1970, trad. rom. de Al. George, 1974); Portrait de l`Artiste en Saltimbanque"(1970); 1789: Les Emblemes de la Raison (1973); Les Mots sous les Mots, Les anagrammes de Ferdinand de Saussure (1974); Trois Fureurs (1974); Montaigne en Mouvement (1982); Le Remede dans le Mal, critique et legitimation de l`artifice a l`age des Lumieres (1989); Diderot dans l`espace des Peintres (1991); Action et Reaction, Vie et aventures d`un couple (1999); La poeme d`invitation (2001).

Este membru asociat al mai multor instituții: Institut de France, American Academy of Arts and Letters, Deutche Akademie far Sprache und Dichtung, Accademia dei Lincei. A primit Premiul internațional Una vita per la letteratura Grinzane Cavour (1998), Prix National de l`Ecrit, Marele Premiu al Academiei Franceze, Premiul Nuova Antologia.