Feciorii croitorului. Cheița de aur

Jacob Grimm s-a născut în 1785, în vreme ce Wilhlem, în 1786, la Hanau, în Germania. Urmează cursuri de drept la Universitatea din Marbourg, dar, după puțin timp Jacob se îndreaptă spre studiul literaturii medievale și spre lingvistică, în timp ce Wilhlem se interesează cu precădere de critică literară.

În 1806, aceștia revin acasă, alături de mamă lor, în Kassel.  Fiecare dintre cei doi frați au scris lucrări separate (cea mai importantă este Gramatica limbii germane, opera lui Jacob Grimm, realizată între 1819-1837), dar succesul de public l-au obținut pentru volumele semnate împreună.

Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812, sub titlul Povești pentru copii și părinți. Ele au fost reeditate de șapte ori, astfel încât, în 1857, au ajuns la forma finală pe care o știm astăzi drept Poveștile Fraților Grimm.

Între 1816 și 1818, aceștia publică, de asemenea, două colecții de legende. În același timp, alte lucrări importante, chiar dacă neterminate, își depășesc timpul. Astfel, dicționarul istorc al limbii germane, la care încep lucrul în 1838 cu scopul de a reuni originea, utilizările și semnificația fiecărui cuvânt, nu a putut fi finalizat. Wilhelm a murit în 1859, iar Jacob, în 1863.