Jurnal 1929-1945 / 1958-1990

„Caz rar în cetatea literelor. Trei frați și tustrei cu darul scrisului!...”, remarcă Florin Făifer în textul său introductiv la acest volum. E vorba despre cei trei Acterieni, Jeni, Arșavir și Haig. În plus, la fel ca sora lui, „fata greu de mulțumit”, Arșavir Acterian a ținut toată viața un jurnal. Sau, mai precis, două, separate de inaugurarea regimului comunist și de intervalul primei lui detenții politice și evocând două epoci: Jurnalul unui leneș. 1929-1945 și Jurnalul lui Nastratin. 1958-1990. Anii nu sunt acoperiți decât în parte. Probabil că autorul însuși a cenzurat orice notație amintind de trecutul său legionar (ceea ce explică, măcar în parte, lipsa anilor 1933-1944), iar perioada de închisoare ca membru al „lotului Noica-Pillat” este, firește, absentă. După 1990, Arșavir Acterian și-a publicat fragmentar jurnalul în diverse volume și chiar în presă. Editura Humanitas reunește majoritatea acestor fragmente, reconstituind în bună parte întregul. Cititorul are astfel la dispoziție cea mai completă ediție a jurnalului lui Arșavir Acterian din câte s-au publicat până acum. Și, poate, cea mai bună: cu necesare note de subsol, cu „personajele” în măsura posibilului indentificate și cu un util indice de nume. Jurnalul lui Arșavir Acterian este mărturia unui intelectual onest, sensibil, generos, care și-a ratat probabil un destin cultural asemănător cu al colegilor săi de generație, prezenți, de altfel, în carte: Eugen Ionescu, de care era aproape nedespărțit în tinerețe, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Țuțea -- ca să-i numim doar pe cei mai cunoscuți. Cititorul de azi va descoperi, înainte de orice, în aceste pagini două lumi culturale, din două epoci. Arșavir Acterian a făcut parte din amândouă și le-a evocat cu talentul unui portretist.