Proiectul extrem de ambițios al lui G. Călinescu, Universul poeziei, se prezintă în două versiuni independente, pe care se cuvine să le numim Universul poeziei [I] și Universul poeziei [II] , cu specificarea că aceasta din urmă a fost singura care a văzut lumina tiparului în timpul vieții autorului și a circulat în cultura română vreme de peste 60 de ani. După cum știm, ea cuprinde nu doar o bogată serie de comentarii spirituale și savante, ci și un bogat material poetic antologat. Față de acest text publicat de către autor, varianta sa primară, anterioară, conservată în manuscris , conține nu doar o serie de considerații teoretice suplimentare, ci și nenumărate exemple aparținând unui număr sensibil mai mare de literaturi (română, franceză, italiană, germană, latină, engleză, americană, rusă, spaniolă) redate însă, mai mult decât în varianta cunoscută îndeobște, în original, și alese dintr-un număr cu adevărat impresionant de poeți, mai cunoscuți sau câteodată de-a dreptul obscuri, prezenți prin citate extinse reproduse în limba de origine sau chiar traduse de Călinescu însuși (câteodată după o versiune intermediară în italiană sau franceză, eventual transcrisă în altă parte a textului). Universul poeziei [I] nu a fost însă niciodată finalizat de autor în vederea publicării, autorul mulțumindu-se să selecteze și să completeze unele părți, retopindu-le în vederea publicării sub forma Universului poeziei [II] în 1948.
Acest manuscris, redactat cel mai probabil spre sfârșitul anilor 1930 și în primii ani ai deceniului următor, sub forma unor fișe de curs în lucru, descoperit cu 46 de ani înainte de prima sa publicare, în arhiva autorului, după moartea sa, a rămas deci necunoscut până acum patru ani. El conține în mod manifest forma primară, mult mai extinsă (aproape de trei ori mai amplă), a variantei publicate de G. Călinescu. Textul a fost descoperit de către cercetătoarea Cornelia Ștefănescu după moartea autorului, așa cum o semnalează nota autografă cu care se încheie manuscrisul actualmente.
George Călinescu (1899-1965) critic, istoric literar estetician, eseist de prestigiu din sec.xx-lea și autor al mai multor romane: „Cartea nunții", „Enigma Otiliei", „Bietul Ioanide". Tema lor comună familia este colerată cu alte teme: iubirea, căsătoria și moartea.
Prin apariția primului său volum, Cartea nunții în 1933, George Călinescu a anulat idea lansată de Titu Maiorescu (1886) că un critic literar este incapabil să scrie proză de ficțiune, domeniul pe care el l-a abordat, așa cum mărturisește, din cel puțin două motive: „pe de o parte de a mă recrea, pe de alta de a face un exercițiu minor în vederea unei plănuite opere epice”.
Călinescu susținea ideea unui roman de atmosferă modernă, deși respingea teoria lui Camil Petrescu despre sincronizarea literaturii cu filosofia și psihologia, argumentând că „literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu sufletul uman”. Susținea de asemenea scoaterea romanului din mrejele tematicii române și inaugurarea unui nou tip de roman - romanul citadin.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota