Eu și domnul Jones

Suzi Ronson este autoare, textieră și fostă hair stylist. La vârsta de 15 ani, s-a angajat la Evelyn Paget College of Hair and Beauty, unde a ajuns să fie stilista lui David Bowie, ajutându-l pe acesta să-și creeze look-ul iconic Ziggy Stardust. A călătorit cu Bowie, ca membră a staffului său, dar și drept confidentă, în întreaga lume și la toate concertele susținute de artist. De-a lungul anilor, a mai colaborat cu artiști celebri, precum Lou Reed, Iggy Pop sau John Mellencamp.

„Sunt disperată. Mama are multă putere asupra mea – locu­iesc cu ea și îmi poate face viața mizerabilă. 
— E căsătorit, au un fiu. Declarația e doar pentru atenție, pentru ziare. 
Nu‑i spusesem despre sărutul dintre Freddie și David pe care îl văzusem la Haddon Hall, nici despre oamenii diverși de acolo. Nu‑i spun prea multe, iar asta pare să o supere mai mult decât orice. Știu că e curioasă, dar mai știu și că nu va înțelege. Nu văd niciun rost în a‑i spune adevărul. Păstrez tăcerea. 
Ea îmi întoarce spatele și începe să curețe cartofii pentru cină. Scandalul o să continue, deocamdată își reîncarcă baterii­le. Frate‑miu Mick se îndreaptă spre ușă, dând ochii peste cap. Iese din bucătărie râzând. 
— Ei bine, măcar știm că n‑o să se dea la tine, Suzi, spune mama, cu mâinile ocupate în chiuvetă. 
Eu nu zic nimic – e mai bine să nu știe că David se dă la toată lumea!”

„Pornesc televizorul, la un volum scăzut. Starman e la știri, CNN vorbește doar despre asta. David Bowie a murit de cancer la New York, la vârsta de șaizeci și nouă de ani. Murise cu o oră în urmă, la doar un kilometru distanță de locul în care mă aflam. Oare doar două zile trecuseră de când Tony Visconti ne rugase pe toți să‑i cântăm „La mulți ani“ lui David prin tele­fon, la un concert Holy Holy?
 
Viața mea îmi trece prin fața ochilor: ziua în care am cunoscut-o pe mama lui, ziua în care am cunoscut-o pe Angie; ziua în care l-am cunoscut pe el; ziua în care i-am făcut tunsoarea iconică pentru Ziggy; prima oară când i-am văzut live. Viața mea a fost alb-negru până când l-am întâlnit pe David, după care a devenit un technicolor glorios, la fel de strălucitor ca părul din capul lui.
 
....

Mereu am sperat să îl mai văd măcar o dată.”
 
Suzi Ronson