Sculptând în timp

Andrei Arsenievici Tarkovski s-a nascut pe 4 aprilie 1932 la Zavrajie, in regiunea Ivanovo, Rusia. Fiul poetului Arseni Tarkovski, a studiat muzica, pictura, sculptura, limba araba si a lucrat in Siberia, in geologie. In 1956 a fost admis la VGIK (Institutul Central de Cinematografie al URSS) de la Moscova, unde a studiat la clasa lui Mihail Romm. Atunci, sub influenta neorealismului italian, a realizat primele scurtmetraje. Dupa filmul de licenta Compresorul si vioara, primul sau lungmetraj, Copilaria lui Ivan din 1962, l-a impus in atentia publicului si a criticii, castigand Leul de Aur la festivalul de la Venetia. Dupa multe sicane cu cenzura, Andrei Rubliov(1966) a ajuns la Festivalul International de Film de la Cannes in ultima zi, autoritatile sovietice dorind ca prin aceasta intarziere sa se evite posibilitatea unei nominalizari. Filmul a fost interzis in URSS pana in 1971.Solaris (1972) a fost aclamat in tarile comuniste si considerat replica sovietica a filmului american 2001: Odiseea Spatiala, regizat de Stanley Kubrick, cu toate ca Tarkovski sustinea ca nu vazuse filmul. Din cauza urmatoarei creatii, Oglinda, care prezinta episoade cu nuante autobiografice, regizorul a intrat din nou in vizorul autoritatilor societice. Au urmat Calauza si Nostalgia (1983), cel din urma filmat in Italia, sub ochiul vigilent al cenzurii. In anul urmator artistul a plecat in Suedia, unde, cu ajutorul colaboratorilor regizorului Ingmar Bergman, a facut Sacrificiul,ultimul sau film, recompensat cu patru premii la Cannes, unde Andrei Tarkovski, devenit unul dintre cei mai importanti creatori de film din secolul XX, nu a putut fi prezent din motive medicale.

Regizorul, pe care Ingmar Bergman il considera cel mai mare regizor, inventator al unui nou limbaj cinematografic, ce surprinde „viata ca vis“, s-a stins din viata la 54 ani, departe de tara natala, la cateva luni de la terminarea filmului Sacrificiul. A fost inmormantat intr-un cimitir pentru emigrantii rusi in Sainte-Geneviève-des-Bois, Paris.