În această lucrare târzie a lui Nietzsche, valorile şi ideile care au ghidat de-a lungul timpului filozofii sunt prezentate ca idoli, ca zei încremeniţi într-o eternitate stagnantă, a căror evoluţie pe scena lumii s-a încheiat. Filozoful lucid, conştient de oboseala profundă a spiritului epocii, simte ca pe o datorie anunţarea şi grăbirea sfârşitului acestui spirit. Un exemplu reprezentativ de idol este lumea adevărată, lumea ideilor lui Platon, care s-a retras treptat, devenind inaccesibilă, indemonstrabilă şi incognoscibilă, iar pentru om a ajuns o idee inutilă, lipsită de sens. Eliminarea acesteia devine o necesitate. Dar, odată ce acest idol dispare, ce lume mai rămâne? Lumea aparenţei, unde simţurile domină raţiunea, iar corpul este mai preţuit decât intelectul? Totuşi, „odată cu lumea adevărată am lichidat-o şi pe cea aparentă”! Acesta este, spune Nietzsche, momentul lui Zarathustra, vestitorul unei lumi noi, dincolo de opoziţia dintre aparenţă şi adevăr. Pentru a înţelege mesajul lui Zarathustra, este esenţială demascarea idolilor. Cu alte cuvinte, pentru a pătrunde sensul operei Aşa grăit-a Zarathustra, trebuie să te pregăteşti descifrând semnificaţia Amurgului idolilor.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota