Cu ochii în zare
Cerul se așezase pe pământ
amețit de înaltul său, ori poate doar plictisit
și noi umblam prin lume cu cerul pe cap,
și noi umblam prin lume cu cerul în cap.
Mulți ne spuneau că suntem aiuriți,
că suntem cu capul în nori, dar nu știau
că, de fapt, norii coborâseră pe noi,
că norii coborâseră în noi.
Am încercat, atunci, să privim prin cer,
să îl vedem, poate, în înaltul Lui, pe Domnul,
dar Domnul locuia într-un cer mai înalt, al Lui,
dar Domnul locuia în cerul Domnului.
Cerul se așezase pe pământ, într-o joi.
Sau poate se-nălțase pământul cu noi.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota