8 povestiri de pe Calea Moșilor

"Cartea Adinei Popescu mi-a readus în minte chipuri, nume și întâmplări de demult — propriile mele amintiri din anii aceia când noi, copiii, citeam revista Cutezătorii, ne jucam de-a Cireșarii, beam Cico la cofetărie și colecționam surprizele de la guma Turbo.

Întâmplările din 8 povestiri de pe Calea Moșilor sunt mai degrabă comune, stereotipe — o eclipsă văzută de pe bloc, o vizită la magazinul de jucării, o zi petrecută la școală ca elevă de serviciu (cine n-a făcut-o și pe asta?), o bulgăreală la școală în toiul iernii, mici invidii, certuri și împăcări între colegi sau vecini de bloc —, nimic senzațional, nimic ieșit din limitele rutinei optzeciste. Sunt lucruri pe care le-am trăit și noi, cei care am fost copii atunci. Și totuși, citindu-le, am avut senzația că retrăiesc o altă viață, că mă întorc, așa cum spune chiar autoarea, cu „o mașină a timpului” într-alt secol, într-un timp care — o știu acum —  a fost unic, irepetabil, un „loc” care a fost și nu mai poate fi."

"Am descoperit-o pe Adina Popescu atunci când am citit Cartea Pricoliciului, apărută la Editura Arthur. Mi-a plăcut foarte mult stilul autoarei, așa că am fost fericită când am văzut că editura a publicat o nouă carte de-a autoarei.
8 povestiri de pe Calea Moșilor m-a invitat să călătoresc în trecutul autoarei, prin diverse povestiri simpatice care mi-au amintit cu drag de copilăria mult mai diferită de cea a copiilor din ziua de azi.
Stilul simplist și călduros al Adinei Popescu m-a făcut să îndrăgesc această carte, așa că pot spune că este una dintre preferatele mele. Mi se pare extrem de fain să poți citi o carte despre copilărie, mai ales atunci când o serie dintre aspectele prezentate se aseamănă cu ceea ce tu ai considerat ca fiind copilăria adevărată."