După cum o spune şi titlul, Agilulfo, personajul central al operei lui Calvino, nu există. Într-un fel, e vorba de un roman fără personaj principal, unul în care sunt înregistrate doar faptele lui. Dar privind în felul acesta, i-am aduce o nedreptate lui Agilulfo. Mai ales că faptele îi fac cinste: cel mai cinstit, cel mai ordonat, mai viteaz, mai harnic şi mai polişat dintre toți vajnicii paladin...
Aici nu am de făcut neapărat o recenzie, cât o observaţie. Una despre un personaj pe care l-am găsit în carte. Bully-ul liceului, coşmarul personajului principal, e un ticălos mai mult sau mai puţin r...
Texte civice
O mare parte din voi s-ar putea să fie deja familiarizați cu textele din acest volum, ele fiind publ...
Creierul ca greșeală a evoluției
Cu siguranță una din cărțile pe care le-am citit cu foarte mult entuziasm în ultima perioadă, Galapagos reușește să te transpună prin niște personaje pe cât de ciudate, pe atât de interesante, într-un...
Un alt fel de a vedea lumea
Credințele mele este una dintre acele cărți care, atunci când o citești, ai impresia că stai de vorb...
Comunicarea construiește realitatea
Trăim cu siguranță într-o cultură a comunicării, o cultură dominată de mijloace mass-media de distri...
Iubirea în schimbare
Iubirea a avut mereu un statut special între toate celelalte sentimente umane. Acest lucru se datore...
Radiografia unei societăți
Iarna vrajbei noastre a fost publicată în 1961, cu un an înainte ca autorul ei să primească premiul...
O carte dulce pentru o zi amară
De mult nu am mai citit un roman scris într-o notă atât de pozitivă și parcă plin de speranță. Joia dulce pare a veni imediat după miercurea neagră, sau cel puțin asta e impresia pe care ne-o lasă Ste...
Romanul singurătății dincolo de timp
Una din cărțile despre care cu greu se poate spune ceva este cu siguranță Toamna Patriarhului. Nu vr...
