Traian Dobrinescu s-a născut în comuna Orlești, județul Vâlcea, la 23 mai 1949. Școala generală o face în comuna natală, apoi urmează cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu”, Râmnicu Vâlcea. În 1967 intră la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, pe care o termina în 1972.
De la absolvire pîna în 1989 este profesor de limba română. Din ianuarie 1990 este, pe rînd sau în același timp, jurnalist, director de teatru, om de afaceri, corespondent de razboi în Transnistria, are două exploatări forestiere în Siberia, cutreieră taigaua siberiană într-o aventură tumultuoasă de patru ani, scrie cărți și devine parlamentar liberal în 2012.
Debuteaza ca scriitor în volumul colectiv de proză Preludii epice (Editura Eminescu, 1990), iar în 2002 și 2004 îi apar două culegeri de texte lirice, Cîntec de violoncel (Editura Ziua) și Urme (Editura Cartea Românească). A mai publicat două romane, Cînd Dumnezeu îmi spunea pe nume (Editura Paralela 45, 2008) și Cei morți înainte de moarte (Editura Aius, 2013; Premiul „Cartea anului” al USR, filiala Craiova), și volumul de poezii Și urme vor rămîne toate (Editura Aius, 2014).
