Ioan Mihai Cochinescu (16 aprilie 1951, Timișoara) este scriitor, eseist, estetician, profesor de pian, jurnalist, realizator TV și doctor în muzică-estetică al Universității Naționale de Muzică din București. Încă din adolescență scrie proze scurte în revista Argeș și realizează filme artistice și documentare de scurtmetraj. Filmul său Când oamenii se joacă este premiat pentru scenariu și regie la București (1969), iar la Hiroșima, Japonia (1975), obține Marele Premiu și Medalia de Aur. Cochinescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România (1993), al Asociației Artiștilor Fotografi din România (1982) și al PEN Club România (2019). Interzis de cenzura în toamna anului 1989, romanul său Ambasadorul (Editura Cartea Românească) apare în 1991 și este distins ulterior cu Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Liviu Rebreanu. Publică romanul Rock & Depeche. Filmul unui roman (Editura LiberArt, 1993), apoi prozele scurte din anii ’80: Visul de iarnă al Isabellei și Insula (Editura RAO, 1996), volumele de eseuri Tratatul de Caligrafie, Tratatul de Alchimie (Editura Libertas, 2006) și Tratatul despre sublim (Editura Libertas, 2007), monografia-album Vivaldi în Veneția (Editura LiberArt, 2009) și cărțile pentru copii: Micul venețian. Antonio Vivaldi (Editura Didactica Publishing House, 2014) și Oul care zboară. Constantin Brâncuși
(Editura Didactica Publishing House, 2015), ambele în colaborare cu artista vizuală Sidonia Călin.
