Publicarea fundamentalei lucrări a lui Hierocles din Alexandria înlesnește contactul cu unul dintre cele mai remarcabile spirite ale acelei savante școli filosofice, care a fost, alături de Proclus, Damascius, Olympiodor și Simplicius, ultima glorie a școlii ateniene și a geniului păgân.
Deși a trăit și a învățat (în sec. al V-lea d. Hr.) în Alexandria, Hierocles era deja pătruns de spiritul care însuflețea ultima scoală filosofică a Antichității, școala din Atena, ultimul efort al unei gândiri pe care triumful creștinismului o va izgoni din incinta ce i-a fost adevăratul leagăn. Țelul pe care și-l propusese această școală era de a consolida, prin erudiție filosofică, prin cunoaștere teologică și prin știința interpretării textelor vasta sinteză începută deja de școala din Alexandria.
Dar cine a fost Hierocles? Din păcate, nu știm mare lucru. Faptul cel mai remarcabil pe care îl cunoaștem despre viața sa este povestit în Suidas: „Hierocles era filosof și [cetățean] alexandrin. El reunea gândirea cea mai înaltă cu un mod de exprimare măreț și direct; el strălucea prin ușurința limbajului și era atât de inspirat în alegerea sensului cuvintelor și frazelor sale, încât își încânta de fiecare dată auditoriul."
