George Banu

George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzău) este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, și un eseist de reputație mondială. George Bănu și-a dedicat opera critică regiei moderne și figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). În 1974 se stabilește în Franța unde își va continua cariera universitară începută în România.

În 1981, publică volumul de referință Costumul de teatru, precum și cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. George Bănu va mai câștiga acest premiu în 1984 și 1990 pentru Le théatre, sorties de secours și Le Rouge et or.

Între anii 1990-2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994-2001 a fost președintele Asociației Internaționale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța; a obținut premiul de excelență UNITER și Premiul Prometeu 2007. Este președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și Doctor Honoris Causa al mai multor universități europene.

Cărțile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene și au fost traduse în numeroase limbi. De asemenea, a scris o trilogie despre legăturile dintre teatru și pictură: Le Rideau, L’Homme de dos și Nocturnes. Conduce revista Alternatives theatrales și colecția Le Temps du theatre la Editura Actes-Sud.

La Editura Nemira a mai publicat volumul Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetițiile și teatrul reînnoit, Spatele omului, Dincolo de rol sau actorul nesupus și este autorul textelor din albumul de fotografie Hamlet Machine de Mihaela Marin (2007).