Voința de sens. Fundamente și aplicații ale logoterapiei
de Viktor E. Frankl
Titlu apărut în colecția Psihologia pentru toţi la Trei
Descriere produs
Dacă în cărțile anterioare, inclusiv în Omul în căutarea sensului vieții, Viktor Frankl introducea ideea de a spune "Da" vieții, în ciuda oricăror adversități, și de a căuta un sens, în cartea de față el prezintă o sinteză finală a experienței sale terapeutice, explicând sistemul teoretic pe care se bazează logoterapia și aplicațiile acestei metode în tratamentul tulburărilor nevrotice. Utilizând studii de caz și fragmente din propriile ședințe, Viktor Frankl descrie și explică tehnicile pe care le folosește în psihoterapie pentru a combate „vidul existențial" – sentimentul de gol și de lipsă de sens pe care-l acuză tot mai mulți pacienți. Psihologii, psihiatrii și psihoterapeuții pot găsi în această carte un sprijin pentru a-și ajuta pacienții în descoperirea propriului sens.
Strigătul neauzit pentru sensul vieţii. Psihoterapie şi umanism (2018) ,
Omul în căutarea sensului vieţii (2024) ,
Doctorul și sufletul (2019) ,
Teoria și terapia nevrozelor (2020) ,
Dumnezeul neștiut. Psihoterapie și religie (2021) ,
Spune da vieții (2022) ,
Ce nu am scris în cărțile mele (2022) ,
Omul în căutarea sensului vieții. Ediția pentru tinerii cititori (2022) ,
Voință de sens. Fundamente și aplicații ale logoterapiei (2018) ,
Cel care are un motiv pentru care să trăiască... (2019) ,
Detalii produs
Titlu original: The Will to Meaning: Foundations and Applications of Logotherapy
ISBN: 978-606-40-1003-2
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 208
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Trei
Opinii editoriale
În ciuda destrămării tradițiilor, viața păstrează un sens pentru fiecare individ în parte, pentru noi toți și, chiar mai mult, ea ne conservă literalmente acest sens până la ultima noastră suflare. Iar psihoterapeutul îi poate arăta pacientului său că viața nu încetează niciodată să aibă un sens. Cu siguranță că el nu îi poate indica pacientului care este acest sens, dar îi poate foarte bine arăta că există un sens și că viața îl conservă pentru el: că ea rămâne semnificativă, în orice condiții.
Străduința de a găsi un sens al vieții sau confruntarea cu întrebarea dacă există un sens al vieții nu este un fenomen patologic în sine. Cât despre tineri, privilegiul lor este acela că nu trebuie să ia de bun faptul că există un sens al vieții, ci pot îndrăzni să pună acest fapt la îndoială. Nu este nevoie să simțim rușine în urma disperării existențiale, căci aici nu avem de-a face cu o tulburare afectivă; această disperare existențială nu este un simptom nevrotic, ci este o realizare și o împlinire profund umană. Mai presus de toate, este o manifestare a sincerității și onestității intelectuale