Când Raiul nu e pe Pământ

Când Raiul nu e pe Pământ aduce la viață un nou set de concepte psihologice și îmbină poveștile și psihoterapia, invitându-ne să privim lumea fascinantă și complexă a dezvoltării și a experienței umane dintr-o perspectivă psihodinamică. Narațiunile sunt foarte variate în detalii, însă temele sunt familiare: iubim, urâm, dorim, ne temem, ținem doliu după ce am pierdut și sărbătorim ce urmează să fie. Cititorul va întâlni ilustrări ale unor concepte clinice - memoria somatică, identificarea proiectivă, mentalizarea, straniul și identificarea, anxietatea de separare și rivalitatea între frați, efectele îmbătrânirii părinților asupra copiilor ajunși la vârsta adultă, doliul „înghețat” și reziliența. Alte povești prezentate aici explorează spațiul clinic, informând cititorul despre modul în care psihoterapeutul ascultă și interacționează cu pacientul – empatia, acordajul, alegere momentului, tactul, reveria și perlaborarea, autodezvăluirea.

„Telefonul meu a scos un „ding” și pe ecran mi-a apărut textul: „Ar trebui să mor! Nu i-ar păsa nimănui. Nici ție nu ți-ar păsa. Nu te deranja să-mi răspunzi.” Am oftat, am pus telefonul pe masă cu ecranul în jos și m-am gândit ce să fac mai departe. Era al cincilea mesaj de genul ăsta pe care îl primeam în acea zi de la Nora, după ședința dificilă pe care o avuseserăm cu o zi înainte. Trecuse mai bine de un an de la ultima spitalizare a Norei pentru ideație suicidară și mă asigurase că nu-și va face rău. Deci știam că aceste mesaje erau menite să-mi atragă atenția, nu să mă alarmeze – speram că am dreptate. Primeam astfel de mesaje de la Nora atunci când ura ei de sine și sentimentul lipsei de valoare atingeau cote maxime.”  - Autoarele

„Atunci când Stephanie își exprimă supărarea că un tânăr a flirtat cu ea, terapeuta își observă propria deplasare internă și îi spune: „Știi, […] nu sunt sigură că te cred”. Acest comentariu deschide spațiul de explorare dintre pacient și terapeut. Terapeuta transformă ceea ce fusese un sentiment intuitiv într-un gând formulat în cuvinte, care aborda direct ceea ce Stephanie dăduse deoparte. Acum, Stephanie putea începe să conștientizeze acele sentimente pe care le renegase. (...) Deși Stephanie evita inițial să conștientizeze aspectele seducătoare, competitive și puternice ale feminității ei, acum își putea revendica sentimentele și conflictele cărora acestea le dau naștere. Capacitatea terapeutei sale de a menține în minte toate stările de sine ale lui Stephanie îi facilitează proaspăt descoperita abilitate de a umple cu viață toate acele părți ale sale.” - Autoarele