Jung şi post-jungienii

Această carte fundamentală, Jung și post-jungienii, ne creează o imagine despre modul în care psihologia analitică s-a dezvoltat după moartea lui Jung, din 1961. Samuels analizează, clasifică și compară direcțiile contemporane ale post-jungianismului, folosind că punct de plecare în demersul sau teoretic principalele contribuții clinice aduse de Jung în domeniul psihologiei abisale, pe care le abordează din punct de vedere teoretic și istoric, dar și critic. Plecând de la viziunea lui Jung asupra terapiei, autorul reușește să sublinieze într-o manieră nepărtinitoare punctele țări și punctele slabe ale concepției analitice, modul în care conceptele au fost confirmate sau revizuite în lumina descoperirilor contemporane și să traseze paralele atât cu concepția freudiană a psihanalizei, cât și cu dezvoltările moderne ale acesteia din școală contemporană psihodinamică. Valoarea acestui text este din acest punct de vedere extrem de mare, oferind cititorului interesat și pasionat de domeniu o vedere generală, integratoare, asupra principalelor curente din psihanaliză aflate la intersecție cu psihologia jungiana. Jung s-a aflat prin ceea ce a creat în domeniul psihologiei înaintea timpului sau, această este o idee subliniată de autor în numărate rânduri. Multe din conceptele sale de psihoterapie și atitudinea să față psihopatologie sunt reluate astăzi în diferite forme în teoriile analiștilor de diverse orientări. Avem nevoie însă de perspectiva pentru a înțelege mai ales ce au în comun toate aceste teorii și concepția jungiana și să nu privim numai la ceea ce le separă.