Umberto Eco (1932-2016) a urmat cursurile Universității din Torino, luându-È™i licenÈ›a în estetică. În anii ’60 a fost unul dintre exponenÈ›ii de frunte ai avangardei culturale italiene, numărându-se printre fondatorii revistelor Marcatré È™i Quindici. A fost profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A primit numeroase premii È™i distincÈ›ii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste patruzeci dintre ele.
Din opera sa, Editura Polirom a publicat volumele În ce cred cei care nu cred (în colaborare cu Carlo Maria Martini, 2001, 2011, 2016), În căutarea limbii perfecte (2002), Numele trandafirului (2002, 2004, 2007, 2010, 2011, 2013, 2014), Misterioasa flacără a reginei Loana (2004), Pendulul lui Foucault (2005, 2013, 2018), Trei povestiri (în colaborare cu Eugenio Carmi, 2005, 2019), Baudolino (2005, 2007, 2014), Șase plimbări prin pădurea narativă (2006), Limitele interpretării (2007, 2016), Apocaliptici È™i integraÈ›i. ComunicaÈ›ii de masă È™i teorii ale culturii de masă (2008), A spune cam acelaÈ™i lucru. ExperienÈ›e de traducere (2008), Insula din ziua de ieri (2009), De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn È™i interpretare (2009), Kant È™i ornitorincul (2010, 2017), Cimitirul din Praga (2010, 2011, 2013, 2018), Cum ne construim duÈ™manul (2011, 2013, 2017), Confesiunile unui tânăr romancier (2011, 2015), Numărul zero (2015, 2020), Cronicile unei societăți lichide (2016) È™i Scrieri despre gîndirea medievală (2016).
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota