Purificarea naţiunii. Dislocări forţate de populaţie şi epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944

O amplă analiză a naţionalismului extremist şi a politicilor etnice din timpul regimului Antonescu.

Din 1940 pînă în 1944, cît timp a fost aliata Germaniei naziste, România a pus în aplicare politici de epurare etnică vizîndu-i nu doar pe evrei şi romi, ci toate minorităţile naţionale. Alese de guvern ca posibile modele pentru România postbelică, Basarabia şi Bucovina trebuiau curăţate sub raport etnic şi reeducate în spiritul „Noii Europe”. De aceea aici purificarea etnică a fost efectuată extrem de brutal şi fără a ţine seama de vreo constrîngere de ordin juridic sau moral: minorităţile au fost strămutate forţat, au avut loc masacre şi pogromuri.

Vladimir Solonari arată că România nu a adoptat aceste metode sub presiunea Germaniei, ci le-a implementat din proprie voinţă. El subliniază rolul funcţionarilor şi experţilor guvernamentali în elaborarea politicilor de purificare etnică, inclusiv a planurilor privind schimbul de populaţie, cum a fost cel care viza Cadrilaterul, şi explică de ce majoritatea acestor planuri nu au fost niciodată puse în aplicare.

Vladimir Solonari îşi completează studiul cu o analiză a atitudinii societăţii faţă de politica de purificare etnică a guvernului, arătînd că, deşi aceasta a găsit un sprijin considerabil în rîndurile românilor, au existat şi numeroase cazuri de opoziţie la diverse niveluri.