Nihil obstat-"Nimic nu stă în cale"-sunt faimoasele cuvinte înscrise de cenzură catolică pe reversul paginii de titlu a volumului considerat apt de circulație, respectiv purificat de erori morale sau teologice. „Nimic nu îi stă în cale” – adică nimic nu îl poate opri să circule, nimic nu îl poate împiedică să se manifeste.
În textul nostru, aluzia și semnificația sintagmei sunt, evident, diferite: în ciudă nenumăratelor sentințe, insistente și abundente începând cu anii ’90, după care națiunea sau naționalismul au murit, timpul lor s-a scurs, momentul lor a trecut, asistăm astăzi la resurecția neașteptată, explozivă, intempestivă a unor fenomene cărora li se anunțase, solemn, decesul. Nu judecățile de valoare ne interesează aici – e bine, e rău, e dezirabil, e pernicios –, ci judecățile de realitate.
Lucrarea de față este în primul rând o defrișare critică a terenului, începând cu perioadă modernă și terminând cu provocările pe care stilul de gândire postmodern sau postmodernitatea că atare le aduc naționalului în variile aspecte ale sale. Totul, repetăm, plecând de la provocările de azi care pivotează în jurul chestiunii identității europene. Europa este și text, dar și pretext al cărții de față.
Ce s-a întâmplat și se întâmplă cu relația dintre Europa și națiunile ei, pe toate palierele devenirii acestei relații –politice, economice, sociale, identitare – este o întrebare legitimă. Pe scurt, cartea pe care cititorul o răsfoiește acum provine dintr-o asemenea somație: încercarea de a desluși, până la nivelul unui contur teoretic utilizabil, un fenomen ubicuu și percutant, care se încăpățânează să-și facă simțită parcă mai abitir prezența, cu cât această îi este negată.
"În ultimul Eurobarometru de opinie, din 5 martie 2017, la întrebarea „Cum va vedeți în viitor: numai european, european și național, național și european, numai național?", rezultatele sunt următoarele: numai european 2%, european și național 7%, național și european 54%, numai național 35%. Și aici apare o interogație evidența: discrepanța care există din punct de vedere atitudinal între discursul unei elite intelectuale și populație. O discrepanța care trebuie recunoscută, cercetată și asumată, pentru ea poate fi cheia înțelegerii turbulențelor Europei de azi. la , cei care vorbesc"numele Europei numai Europei" vorbesc numele (doar) 2% dintre cetățenii continentului..."
"De la distincția lui Nietzsche Fernstenliebe Nachstenliebe, trecând prin fiigenheitsorizont das Primordiale ale lui Husserl la globalizarea lumii moderne, totul este inclus, dozaje diferite, descifrarea unor manifestări precum etnicitate, națiune naționalism; de la flosofia minții la sociologie , trecând prin existențialism-destinul insului lumea dincolo de ea se întinde care trebuie istoria lumii de ieri de azi pentru judicios asemenea fenomene polimorfe, echivoce ubicue."
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota