Operațiunile grupului „Oriental Slovac" („General Hennocque„) și legătura cu grupul de nord roman– 1919

Prin izvoarele cărții de față, cei doi autori, dr. Laurențiu Batin și dr. Cornel Țucă, demonstrează că istoria nu este poveste, ci viață reală. Puțină lume din România (și mai puțină din străinătate) știe că, pentru români, Primul Război Mondial nu s-a încheiat în 1918, ci abia în 1919, după ce Armata Română a fost obligată să apere de agresiune fruntariile noastre apusene, adică decizia definitivă a Marii Adunări Naționale, din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Și mai puțină lume, grăbită și superficială, de astăzi, știe că atunci, în 1919, Regatul României, prin destructurarea Republicii Sovietice Ungaria, a oprit energic extinderea bolșevismului (comunismului de tip sovietic) spre centrul Europei. În fine, abia dacă o mână de istorici mai știu că atunci, în acele luni fierbinți, din martie până în august, ale anului 1919, Armata Română și mai exact Grupul de Nord român a colaborat, pentru oprirea și înfrângerea „pecinginii roșii”, cu Grupul „Oriental” slovac al Armatei Cehoslovace. Documentele publicate datează tocmai din acele luni – martie-august ale anului 1919 – și lămuresc în multe privințe conflictul militar din acea zonă din nordul României, estul Cehoslovaciei și Ungaria răsăriteană, adică încleștata confruntare dintre armatele cehoslovace și române, pe de o parte și cele bolșevice ungare, pe de alta.