Arta războiului

Prima traducere integrală a unuia dintre textele majore ale științelor politice.

„Machiavelli consideră că un om politic trebuie să posede competențe și să-și asume responsabilități militare. În Arta războiului, limitele perspectivei sale, deseori unilaterală, provin din faptul că interesul său central nu este problema tehnicii și practicii militare, iar gânditorul florentin se ocupă de război în măsura în care demersul îi servește construcției politice. La Machiavelli sunt suprapuse concepția sa și ideile unor așa-ziși antimachiavelici sau naivi ai începutului de secol al XVI-lea. De fapt, nu e vorba despre antimachiavelici, ci despre oameni politici care afirmă idei ale epocii; de aceea, polemicile sunt cel mult accidente literare.”

Antonio Gramsci

Scrisă între 1519 și 1520, „Arta războiului” are structura unui manual de afaceri militare, indispensabil în exercițiul de guvernare al principelui italian. Adresabilitatea a impus și forma discursivă a cărții. Niccolò Machiavelli a influențat știința politicii din secolul al XVI-lea și până în zilele noastre, oferind sfaturi care să poată anima virtuțile diriguitorilor. Iar virtù, conceptul central al gândirii lui Machiavelli, acoperă ca semnificație capacitatea umană, eminamente politică, de a se adapta și de a înrâuri cursul evenimentelor.

Avem aici descrierea compoziției ideale a unei armate, batalion cu batalion, a manierelor de a construi o tabără, cu pozițiile precise ale fiecărui cort. Machiavelli rezumă toate aspectele de zi cu zi privind planificarea războiului: armament, exerciții ale soldaților, organizare a tacticilor, rol al ofițerilor, mod de așezare și de depășire a fortificațiilor, stratageme de atac etc.; propune și crearea unei miliții naționale, singura armată capabilă să asigure o anumită continuitate a puterii militare.