Oamenii şi ruinele

Julius Evola (19 mai 1898–11 iunie 1974), născut la Roma. Format sub influenţa lui Nietzsche, Michelstaedter şi Weininger; legături cu futurismul lui Marinetti, grupul „papinian“ Lacerba şi dadaismul lui Tzara. Pictor, teoretician al artei (Arte astratta, 1920). Ofiţer de artilerie în Primul Război Mondial. La Roma frecventează cercurile de avangardă (Bragaglia, Balla etc.), azi e considerat drept cel mai important exponent al dadaismului italian. Poet cu studii politehnice nefinalizate. Se afirmă ca filozof şi istoric al culturii cu interese vaste şi atitudine constant anticonformistă: Saggi sul idealismo magico, 1925; Teoria dell'individuo assoluto, 1927; Fenomenologia dell'individuo assoluto, 1930. Autor al primului studiu italian despre Tantre: L'uomo come potenza (1926), reluat şi dezvoltat în Lo Yoga della potenza (1949). Cercetări despre formele de realizare interioară, alchimie şi magie (La tradizione ermetica, 1931), neospiritualism (Maschera e volto dello spiritualismo contemporaneo, 1932), cavalerism şi ezoterism (Il mistero del Graal, 1937). Îşi precizează viziunea antimodernă, antiprogresistă şi antimaterialistă în Rivolta contro il mondo moderno (1934), amplă panoramă a civilizaţiilor tradiţionale în contrast cu civilizaţia contemporană: „După ce o citeşti, te simţi transformat“, scria Gottfried Benn. În plin război, după o serie de cărţi despre problema raselor (Tre aspetti del problema ebraico, 1936; II mito del sangue, 1937; Sintesi di dottrina della razza, 1941), publică un important eseu despre asceza budistă: La dottrina del risveglio (1943), elogiat de The Pali Society. Surprins de un bombardament la Viena, în 1945, e rănit la coloana vertebrală şi rămâne cu o pareză a membrelor inferioare. Cărţi majore despre epoca sumbră a omenirii aflate în plin Kali-Yuga: Gli uomini e le rovine (1953), Metafisica del sesso (1958) şi Cavalcare la tigre (1961). 0 autobiografie intelectuală în Il cammino di cinabro, 1963; O interpretare istorico-ideologică (II fascismo, 1964), două volume de miscelanee (L'arco e la clava, 1968; Ricognizioni, 1974); poezii complete (Raâa Blanda, 1969). Fondator de publicaţii (Ur, La Torre), cu contribuţii strânse în Introduzione alla Magia quale Scienza dell'Io, 3 vol., 1955–1956. Vasta publicistică de-a lungul întregii vieţi. Tradus în numeroase limbi, în ciuda marginalizării la care l-a condamnat lumea universitară şi academică.