Despre guvernarea reprezentativă

John Stuart Mill (1806-1873) a avut parte de unul dintre cele mai ciudate experimente educaționale. Tatăl său, economistul și filozoful utilitarist englez James Mill, discipol al lui Bentham, l-a crescut complet separat de alți copii: băiatul știa greaca la cinci ani, algebra și latina la nouă ani, era un logician versat la 12 ani, un economist complet format la 16. Nici un fel de religie, de metafizică nu au fost lăsate să pătrundă până la el. Rezultatul acestei educații a fost ambiguu: John a absorbit utilitarismul lui Bentham și al tatălui său, dar a trecut și printr-o criză profundă la vârsta de 20 de ani. Se spune adesea, și se pare că pe bună dreptate, că Mill este ultimul mare liberal clasic și primul liberal modern. La el se pot găsi preocupări și pentru distribuirea echitabilă a veniturilor, drepturile femeilor sau pentru rolul comunității în viața socială. Există însă și cealaltă fațetă, teoretizarea libertății individuale. Aceasta este latura atât de bine ilustrată în eseul Despre libertate, apărut în 1859. Aici teza centrală constă, în fond, în aceea că individul este suveran asupra lui însuși, asupra propriului trup și spirit. Mill denunță orice tiranie asupra individului, fie ea și tirania majorității. John Stuart Mill a fost o personalitate multilaterală: a scris tratate de economie și de logică, a dezvoltat filozofia utilitaristă și filonul tradiției empirice engleze.