Stalin

Cu excepția lui Adolf Hitler, unui singur alt lider din secolul XX i s-a dat sumbrul privilegiu de a fi înfățișat ca un demon, capabil prin forța lui luciferică să modeleze o întreagă perioadă istorică: Iosif Vissarionovici Djugasvili, zis Stalin. Nimic nu trebuie să i se treacă lui Stalin cu vederea, nici milioanele de morți supți în înspăimântătoarea mașină a Gulagului, nici transformarea în sclavi nu doar a sovieticilor, ci și a popoarelor din estul Europei care au trecut de la opresiunea nazistă la cea comunistă, nici epurările antifasciștilor „nestalinisti” care, totuși, se luptau în Spania împotriva franchismului, nici colaborarea activă cu Hitler din 1939 până în iunie 1941, în cadrul unui acord care prevedea împărțirea unei bune părți a Europei și lupta pe viață și pe moarte împotrivă democrațiilor capitaliste, cu Marea Britanie în frunte.

Nu poate fi trecută sub tăcere speciala inclinație paranoică spre a bănui pe toată lumea și spre sindromul de trădare care a dat Terorii staliniste o caracteristică particulară, o trăsătură personală de neconfundat, așa cum ne-o arată unele mărturii care iți îngheață sângele în vine ale celor care au văzut neagra tragedie și au putut povesti atmosfera lugubră de la Lubianka. Stalin a fost o întruchipare a răului în tentativa disperată de a salva presupusul „bine” al comunismului.

Cele 96 de fotografi alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a fost exact ceea ce îi spune porecla: Stalin „Omul de oțel”.