Istoria francmasonilor

„Cartea lui J. P. Dubreuil este o alcătuire compozită de teme și referințe masonice; găsim aici o secțiune ce concentrează problemele de istorie masonică, o secțiune de ritualistică, dar și o amplă alocare de spațiu editorial pentru prezentarea unor particularități privind manifestarea Masoneriei în Europa. În mod simetric, la începutul și, respectiv, la sfârșitul lucrării sunt consemnate câte două capitole ce evidențiază atitudinea autorului față de fenomenul masonic. Cartea se deschide cu o argumentație consistentă privind definirea Artei regale, pentru ca, în încheiere, să se sublinieze nevoia de reformare, pe alocuri, a procesului de transmitere a învățăturii inițiatice, precum și pledoaria autorului referitoare la presiunea constantă pe care lojile au suportat-o ca urmare a emiterii bulelor papale de excomunicare.

În preambulul lucrării, autorul produce o succintă expunere de motive despre scopul demersului său și, astfel, îl face părtaș pe cititor la ceea ce am putea numi aici resortul interior care l-a animat în acțiunea sa de a oferi o mărturie despre Masoneria timpului său. În esență, așa cum afirmă în mod explicit, autorul consideră de datoria sa să intervină pentru […] a distruge falsele prejudecăți ale oamenilor care încă se mai îndreaptă contra Francmasoneriei [...]; el a definit Masoneria ca fiind [...] o societate de bărbați, reuniți în scopul de a practica toate virtuțile, de a exercita la scară universală iubirea față de semeni și de a se întrajutora în cazul grelelor încercări ale vieții.

Rând pe rând, Dubreuil aduce în fața cititorului textele ritualice privind deschiderea lojii ucenicilor, calfelor sau maeștrilor, precum și pe cele referitoare la derularea agapelor masonice sau la ceremoniile gradului de maestru perfect și, prin această dezvăluire, produce cumva o dovadă a faptului că, în esență, Masoneria nu are niciun secret, ci doar un Adevăr care așteaptă să fie descoperit.” - Vasile Zecheru