Profeți

Hinduismul, zoroastrismul, iudaismul, budismul, creștinismul și islamismul sunt cele 6 mari religii ale lumii. Nu există un fondator pentru hinduism. Toate celelalte religii au fondatorii lor. Ele sunt numite după numele fondatorului (cu excepția islamismului). Jainismul este doar o altă formă de budism. Sikhismul se bazează în principal pe hinduism și parțial pe islamism. Brahmoismul a apărut din hinduism și creștinism, și așa mai departe la celelalte religii minore.

Ori de câte ori un adevăr important al religiei a fost suprimat de aroganța și egoismul clasei preoțești, ori uitat și ignorat de oameni, a apărut un mare sfânt, un profet sau un învățător religios. Acesta a readus la lumină adevărul, îndepărtând zgura care îl ascundea, făcând ca el să strălucească în puritatea, splendoarea, gloria și lumina sa inițială. În acest mod, fiecare nouă religie a fost doar un efort de a reforma vechea religie, așa cum exista în trecut, precum și un mod de a protesta împotriva abuzurilor. Atunci când în vremurile trecute oamenii au uitat cu totul de monoteismul vedic (hinduism), a apărut Zoroastru. El a propovăduit venerarea unicului Dumnezeu, Ahura Mazda, și a condamnat adorarea zeilor (deva). Când religia Vedelor (hinduismul) a degenerat și a devenit doar o respectare oarbă a ritualurilor și a jertfelor de animale, când servitorii au fost tratați cu dispreț de către preoții brahmani, a apărut Buddha cel plin de compasiune, care a pus capăt uciderii de animale și a așezat la rang de cinste poziția servitorilor (shudra). Când preoții iudaismului au devenit trufași, a apărut Iisus, pentru a purifica iudaismul. Când creștinismul a degenerat de asemenea în idolatrie și superstiție, a apărut Mahomed, pentru a propovădui monoteismul. Prin urmare, toți marii învățători religioși au fost reformatori la origine. Ei au căutat să îmbunătățească religiile existențe și să facă bine în felul lor propriu, pentru a se potrivi vremurilor și condițiilor în care s-au născut.