Embrionul şi sufletul lui la sfinţii Părinţi şi în izvoarele filozofice şi medicale greceşti

„De câteva decenii embrionul e în inima actualității și a dezbaterilor contemporane. De secole dreptul la viață, atât înainte, cât și după naștere, părea un fapt câștigat. Legalizarea avortului a repus în discuție acest drept la viață înainte de naștere, făcând să pară că embrionul are un statut diferit înainte și după data de la care nu se mai poate practica avortul.

Ce anume diferențiază un embrion de un conglomerat de celule? Trebuie oare să considerăm ovulul uman fecundat drept un animal (experimentarea pe un animal nepunând aceleași probleme etice), sau chiar drept o plantă? Ce anume este o ființă umană? Din care moment anume trebuie ea considerată ca atare? Există criterii observabile ale unei schimbări de statut între concepție și naștere? Iată întrebări foarte actuale.

Dacă privim la ceea ce se spunea despre această chestiune în primele secole ale istoriei creștinismului, ne dăm seama că se puneau exact aceleași întrebări. Or în acea epocă oamenii reflectau deja cel puțin de câteva sute de ani asupra acestor întrebări, ceea ce însumează cel puțin două mii șase sute de ani de reflecție asupra embrionului.

Merită deci osteneala să vedem cum anume au pus primii creștini aceste întrebări, seculare deja pe vremea lor, și să vedem în ce măsură creștinismul a dat răspunsuri specifice și dacă aceste răspunsuri ne pot ajuta în dezbaterea actuală” (Marie-Hélène Congourdeau).